Oreionul este o boală infecțioasă virală care afectează de obicei glandele parotide
Oreionul, cunoscut și sub numele de parotidită epidemică, este o boală infecțioasă virală care afectează de obicei glandele parotide, dar poate afecta și alte glande salivare sau alte organe. Boala este cauzată de virusul oreionului, care se răspândește de obicei prin contactul cu saliva infectată, prin tuse sau strănut. Simptomele comune ale oreionului includ umflarea dureroasă a glandelor salivare, febră, dureri de cap și durere musculară. În cazuri rare, oreionul poate duce la complicații grave, cum ar fi meningita, inflamația testiculelor la bărbați sau inflamația ovarelor la femei. Vaccinarea împotriva oreionului este disponibilă și este recomandată pentru a preveni această boală contagioasă.
Apariția oreionului, virusul urlian transmițător
Parotidita epidemica (infectioasa) sau oreionul este o boala contagioasa, manifestata prin inflamatia glandelor parotide (glande salivare situate intre ureche si mandibula) cauzata de o infectie cu virusul urlian. La pacientii imunodeficienti, parotidita poate fi declansata si de catre citomegalovirus sau alte adenovirusuri.
Virusul se poate transmite pe cale aerogena prin intermediul secretiilor nazo-faringiene contaminate emise in timpul stranutului, tusei sau vorbirii, dar si prin utilizare in comun de tacamuri si vesela incorect igienizata si spalarea incorecta a mainilor dupa atingerea suprafetelor si obiectelor contaminate.
O persoana infectata cu virusul urlian este contagioasa inainte de aparitia manifestarilor clinice si poate raspandi patogenul pana la 5 zile dupa declansarea bolii.
Forme de manifestare clinică
Parotidita se manifesta clinic la interval de 12-25 de zile de la contactul infectant prin urmatoarele simptome:
- Stare febrila;
- Cefalee;
- Mialgii;
- Fatigabilitate;
- Inapetenta;
- Edemul bilateral al ambelor glande salivare insotite de sensibilitate dureroasa.
Complicatiile infectiei cu virusul urlian sunt reprezentate de catre:
- Inflamatia testiculara (orhita) cu risc de infertilitate la baieti, ooforita (inflamatie a ovarelor) si mastita (inflamatia glandelor mamare) la fete;
- Encefalite;
- Meningite;
- Deficit auditiv.
Diagnosticarea oreionului
Prezenta unui tablou clinic semnificativ este de obicei suficienta pentru stabilirea diagnosticului de parotidita virala, insa in anumite situatii pot fi necesare o serie de Investigatii imagistice care sa excluda alte diagnostice:
- Ultrasonografia evidentiaza prezenta de calculi, chisturi, tumori sau colectii purulente parotidiene,
- Radiografia determina existenta calculilor radioopaci la nivelul glandelor salivare sau calcifierile difuze din interiorul acestora;
- Rezonanta magnetica nucleara sau computer tomografia cu substanta de contrast sunt recomandate in situatiile complexe de inflamatie ale glandelor salivare.
Tratamentul parotiditei. Prevenția
Tratamentul oreionului de cauza virala este simptomatic si se efectueaza prin hidratare corespunzatoare, mentinerea unei igiene orale adecvate si administrare de analgezice antipiretice reduc febra si durerea iar antiinflamatoarele nesteroidiene AINS reduc durerea si inflamatia inflamatia testiculului, ovarelor si de glanda submandibulară . In cazurile in care evolutia este complicata de aparitia infectiilor sistemului nervos central este necesara evaluarea medicala de specialitate si administrarea unui tratament adecvat.
Preventia este realizata prin vaccinarea cu vaccinul ROR anti rubeola-oreion-rujeola a copiilor cu scopul obtinerii de anticorpi protectori de lunga durata care sa previna dezvoltarea complicatiilor in cazul infectarii cu virusul urlian.