Hiperreactivitatea bronșică (HRB) reprezintă o predispoziție a căilor respiratorii de a răspunde exagerat la stimuli care, în mod normal, nu ar provoca o reacție semnificativă. Acest fenomen este caracteristic pentru astmul bronșic, dar poate fi întâlnit și în alte afecțiuni respiratorii cum ar fi bronhopneumonia cronica obstructiva. Hiperreactivitatea bronșică se manifestă printr-o constricție a căilor respiratorii, ceea ce duce la simptome precum wheezing, tuse și dificultăți de respirație [1]
Cauze și Factori de Risc
Hiperreactivitatea bronșică poate fi influențată de multiplii factori, inclusiv:
1. Genetica: Predispoziția ereditară joacă un rol semnificativ, indivizii cu istoric familial de astm sau alergii fiind mai susceptibili [1].
2. Factori de mediu: Expunerea la poluanți atmosferici, fumul de tutun și alte substanțe iritante poate contribui la dezvoltarea HRB [2].
3. Infecții respiratorii: Infecțiile virale în copilărie, în special cele cauzate de virusuri respiratorii, cum ar fi virusul respirator sincițial (RSV) și rinovirusurile, sunt adesea asociate cu creșterea hiperreactivității bronșice . Aceste infecții pot duce la inflamarea căilor respiratorii și pot accentua simptomele astmatice [2].
4. Alergeni: Alergenii, cum ar fi polenul, acarienii și mucegaiul, pot induce reacții exagerate ale căilor respiratorii [4].
5. Factori de stil de viață: Excesul de greutate și lipsa exercițiilor fizice pot influența negativ funcția respiratorie și sensibilitatea căilor respiratorii [2].
Clasificare
In functie de durata simptomatologiei:
- Hiperreactivitatea bronșică temporară (ocazională) fenomen care apare în cadrul proceselor inflamatorii de la nivelul căilor aeriene superioare dar și inferioare. De obicei, este însoțită de tuse neproductivă, seacă, care persistă peste o lună. La evaluare prin testele funcționale respiratorii, parametrii sunt în limite normale în majoritatea cazurilor. (6)
- Hiperreactivitatea bronșică permanentă diagnosticată în cazul celor cu rinită alergică (aprox. până la 50% din indivizii cu această afecțiune), bronșită cronică (într-un procent similar celui anterior expus) și astm bronșic (toți indivizii cu această boală prezintă în permanență HRB). Un procent mic de indivizi fără comorbidități pot prezenta și ei HRB (aprox. 20%). (6)
Dintr-o altă perspectivă, hiperreactivitatea bronșică poate fi moștenită sau dobândită.
- Există un anume cromozom implicat – cromozomul 5 brațul lung, responsabil de terenul atopic și de HRB. Acesta deține practic genele de importanță majoră în dezvoltarea inflamației la nivelul căilor aeriene și în dezvoltarea astmului bronșic.
- În cazul HRB dobândite, componenta genetică lipsește și vorbim, de obicei, de apariția acesteia în urma dezvoltării altor boli. (6)
In functie de componenta atopică:
- Hiperreactivitatea bronșică specifică este mediată majoritar prin IgE și depinde de degranularea mastocitelor (un tip de celulă albă din sânge care se regăsește practic în majoritatea țesuturilor de tip conjunctiv din organism, de obicei la granița dintre un țesut și mediul extern, pe suprafața mucoaselor la nivel intestinal sau în plămâni, pe piele, în jurul vaselor de sânge; conține granule bogate în histamină și heparină). (6)
- Hiperreactivitatea bronșică non-specifică este independentă de IgE, nu se produc IgE la diverși iritanți, nici la metacolină și există o tendință spre constricția mușchilor netezi din căile aeriene după expunerea la stimuli precum fumul de țigară, alți iritanți aerogeni. (6)
Fiziopatologie
Hiperreactivitatea bronșică implică o serie de modificări patologice la nivelul căilor respiratorii. În astm, aceste modificări includ:
1. Inflamație: Inflamația cronică a mucoasei bronșice duce la edem, hiperplazie a celulelor mucoase și infiltrare cu celule
2. Bronhoconstricție: Contracția excesivă a mușchilor netezi din peretele bronșic reduce diametrul căilor respiratorii [4].
3. Hipersecreție de mucus: Creșterea producției de mucus duce la obstrucția căilor respiratorii și agravarea simptomelor [2].
Diagnostic
Diagnosticul hiperreactivității bronșice implică:
1. Teste de funcție pulmonară: Spirometria poate măsura gradul de obstrucție a căilor respiratorii și răspunsul la bronhodilatatoare [1].
2. Testul de provocare: Testele de provocare cu metacolina sau histamina pot evalua reacția căilor respiratorii la stimuli specifici [4].
3. Evaluarea simptomelor: Istoricul clinic detaliat și analiza simptomelor sunt esențiale pentru diagnosticarea HRB [2].
4. Fluxul Expirator de Vârf: Monitorizarea fluxului expirator maxim poate ajuta la evaluarea severității simptomelor și a răspunsului la tratamentele prescrise [5].
Management
Managementul hiperreactivității bronșice se concentrează pe:
1. Tratament medicamentos:
- Bronhodilatatoare: Medicamentele beta-agoniste sunt utilizate pentru a relaxa mușchii bronșici și a reduce simptomele [3].
- Corticosteroizi inhalatori: Reduc inflamația și hiperreactivitatea bronșică [4].
- Antileukotriene: Reduc inflamația și bronhoconstricția prin inhibarea acțiunii leucotrienelor [2].
2. Evitarea factorilor declanșatori: Identificarea și evitarea alergenilor și iritanților sunt cruciale pentru controlul simptomelor [1].
3. Educația pacientului: Educația despre utilizarea corectă a inhalatoarelor și recunoașterea semnelor de agravare a simptomelor sunt esențiale [4].
4. Monitorizare regulată: Urmărirea periodică a funcției pulmonare și ajustarea tratamentului în funcție de evoluția simptomelor sunt importante pentru un management eficient [2].
Concluzie
Hiperreactivitatea bronșică este o componentă esențială a astmului și altor afecțiuni respiratorii. Înțelegerea mecanismelor sale patofiziologice și adoptarea unei abordări terapeutice adecvate sunt esențiale pentru controlul eficient al simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Referințe
1. Verbeek, P. R., & Aben, K. K. (2021). „Bronchial Hyperreactivity: Definitions, Clinical Relevance, and Methods of Measurement.” *Journal of Asthma and Allergy*
2. Global Initiative for Asthma (GINA). (2023). „Global Strategy for Asthma Management and Prevention.”
3. Barnes, P. J. (2020). „The Role of Inflammation in Asthma.” *Nature Reviews Immunology*
4. Montuschi, P., & Page, C. P. (2022). „Pharmacological Management of Bronchial Hyperreactivity in Asthma.” Therapeutic Advances in Respiratory Disease
5. Kauffmann, F., et al. (2004). „Avoidance of asthma triggers.” Journal of Asthma,
6. Martina Antosova, Anna Strapkova, Jana Plevkova. Bronchial hyperreactivity: pathogenesis and treatment options . s.l. : Open Journal of Molecular and Integrative Physiology